Cure effect

Dumnezeu vs. Stiinta

2011-12-12T12:42:00.001+02:00

O demonstratie din anul 1921 - Dumnezeu vs. Stiinta
ACEASTA DEMONSTRATIE A FOST FACUTA IN ANUL 1921...
DUPA ACEEA AU APARUT SI ALTE DEMONSTRATII... DAR ASTA RAMANE IN ISTORIE :)
Veti vedea de ce...

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.

- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie. Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da dle, spune studentul
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu. Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai., da, spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
- Nu
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista? Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit "frig". Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig. - daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta
totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii,
d-le, ci doar absenta ei. Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic,
iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresite? Poti explica in ce fel?
Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.
Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune - cu tot respectul, dle - ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu........
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.
- Acum, dle, exista raul?
- Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul. La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista
in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului
lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina .
Profesorul s-a asezat.......

Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta
prietenilor si familiei, cu titlul "Dumnezeu vs. Stiinta"

PS: Studentul era Albert Einstein
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921..

Howdy neighbour

2010-08-26T14:20:00.004+03:00

Yeah I’m sorry, I can’t afford a Ferrari,
but that don’t mean I can’t get you there!

Cee Lo Green "Fuck You"

Sanatate maxima si dragoste exagerata! =)))))))))

Peninsula!!!

2010-07-14T16:32:00.001+03:00

Cel mai bine organizat festival din Romania de anul trecut! Daca e macar la fel si anul asta, nu e de ratat!
In plus, pot fi castigate bilete, join the contest! :)

How much can you take?

2010-04-15T17:27:00.005+03:00

Quiz: Management

2010-04-14T15:37:00.008+03:00

What would you do if the bird does not sing?
Oda Nobunaga said "Kill it if it does not sing."
Toyotomi Hideyoshi said "Make it want to sing."
Tokugawa Ieyasu said "Wait until it sings."

1. Cine are castig de cauza?
2. Cum ne ridicam la oaresce standarde cand majoritatea managerilor romani nu au in bagaj ce japonezii invata inca din clasele primare?
3. Cum se de-mecanicizeaza clasa de conducere doar cu ajutorul comunicarii?
4. Oare chiar suntem speciali ca natie?
5. Oare trebuiesc scrise carti de management special pentru psihicul post-comunist?
6. Oare managerii mai citesc?
7. Odata cu statutul de sef, individul sufera modifica d.p.d.v. fizic?
8. Sunt talpa si nu am sanse sa ajung sef, what now?
9. Seful meu e bun d.p.d.v. tehnic si dezastruos manager, cum imi pun pernute sub genunchi?
10. Am in browser o pagina "not work-related", dau minimize sau close?

PS: Cum reactionezi inteligent la supradoza de frustrare?

Yeah Baby

2009-09-24T14:20:00.003+03:00

Just Yeah...

OM...!?!

2009-04-14T12:59:00.002+03:00

1. You will receive a body. You may like it or hate it, but it's yours to keep for the entire period.
2. You will learn lessons. You are enrolled in a full-time informal school called, "life."
3. There are no mistakes, only lessons. Growth is a process of trial, error, and experimentation. The "failed" experiments are as much a part of the process as the experiments that ultimately "work."
4. Lessons are repeated until they are learned. A lesson will be presented to you in various forms until you have learned it. When you have learned it, you can go on to the next lesson.
5. Learning lessons does not end. There's no part of life that doesn't contain its lessons. If you're alive, that means there are still lessons to be learned.
6. "There" is no better a place than "here." When your "there" has become a "here", you will simply obtain another "there" that will again look better than "here."
7. Other people are merely mirrors of you. You cannot love or hate something about another person unless it reflects to you something you love or hate about yourself.
8. What you make of your life is up to you. You have all the tools and resources you need. What you do with them is up to you. The choice is yours.
9. Your answers lie within you. The answers to life's questions lie within you. All you need to do is look, listen, and trust.
10. You will forget all this.

by Cherie Carter-Scott

Gugugaga

2009-04-10T12:31:00.001+03:00

Youth is a wonderful thing. What a crime to waste it on children. :))

.

Leapsa

2009-03-08T16:16:00.002+02:00

SUNT: ametit
AS VREA: sa vorbesc
PASTREZ: funingine
MI-AS FI DORIT: sa stiu tot
NU IMI PLACE: minciuna
MA TEM: nu
AUD: ce?
IMI PARE RAU: nu
IMI PLACE: comunicarea
NU SUNT: daltonist
DANSEZ: mult
NICIODATA: nu mai beau
PAR: labil psihic
PLANG: inauntru
NU SUNT INTOTDEAUNA: vesel
NU IMI PLACE DE MINE: ba da
SUNT CONFUZ: da =))
AM NEVOIE: de capac
AR TREBUI: sa dorm.

Si merge la toata lumea din clasa a 12-a.

Leapsa: Scriem si noi repede?

2009-02-09T14:57:00.005+02:00

Asa ma prezint la a treia incercare. Dam mai departe catre Ana si Miez. :D

55 de cuvinte

Speedtest

What if...

2009-01-20T16:29:00.006+02:00

Am găsit aici un citat din ultimul film al lui Brad Pitt si m-am gândit ca merita a fi menţionat si in spaţiul meu. Când am văzut trailerul, gândul mi-a fugit la George Costanza si celebrul sau citat:
"The most unfair thing about life is the way it ends. I mean, life is tough. It takes up a lot of your time. What do you get at the end of it? A death. What’s that, a bonus?!?! I think the life cycle is all backwards. You should die first, get it out of the way. Then you go live in an old age home. You get kicked out for being too healthy, go collect your pension, then, when you start work, you get a gold watch on your first day. You work forty years until you’re young enough to enjoy your retirement. You drink alcohol, you party, and you get ready for high school. You go to primary school, you become a kid, you play, you have no responsibilities. You become a little baby, you go back, spend your last 9 months floating with luxuries like central heating, spa, room service on tap, then you finish off as an orgasm! Amen."

Filmul durează aproape 3 ore, poveste in poveste, un amalgam de sentimente colorate, actori de excepţie, scenariul de geniu, machiaje asemenea, decoruri de vis (cel puţin 7-8 care efectiv iţi taie răsuflarea), un abonat sigur la majoritatea festivalelor de film worldwide. Pe scurt...una din putinele drame care e într-adevăr de nota 10 din 10. Recomand.

Play'n'Lust

2008-12-29T04:22:00.001+02:00

Stop, drop and roll

2008-12-24T00:34:00.001+02:00

"Lenevesc cu Duffy in casa in dupa amiaza asta zen de duminica. Blonda maruntica imi ingana la ureche: “Don’t you be wasting all your money / On syrup and honey/ Cause I’m so eaten up…’’ Incep sa inteleg ca noi le oferim lapte si miere cand ele si-ar dori soapte si fluturi. Si le imbiem cu soapte si fluturi cand ele viseaza lapte si miere. Nu toate fac parte toate din acelasi canon, insa cele mai multe traiesc doar fericiri glam. Fericirea cu monograma. Fericirea din piele de crocodil. Fericirea hidramata, cu piele, bixenon si X-Drive. Fericirea business-class, ultra all inclusive. Cand imparti aceeasi masa de cafenea cu ele, pentru tine, Aterizatul-Din-Alta-Lume, se descifreaza in ochii lor un cod al nefericirii. Dupa ce le indepartezi crusta groasa de sclipici, pe care ele si-o dezvolta si ca strat cu rol de autoprotectie si autoconservare, ai in fata ta hauri de neimplinire, hectare de piele neatinsa, vai de coapse nepatrunse, dar si cele mai sincere femei din Univers. Alaturi de ele traiesti paradoxul perfect. E o experienta aproape mistica sa le vezi cum intr-un timp scurt se transforma din pantere insetate in gheise supreme."

Esti aici, cu ochii larg deschisi si privirea fixata nicaieri. Iti vine sa urlii, sa iti versi plamanii, dar sunetul refuza sa iasa din gat. Nu poti fi un paria, esti satul de stigmata. Esti satul sa fi aratat cu degetul de fiecare membru al turmei, picatura din oceanul de ape negre. Senzatia ca doar TU vezi, ca doar TU auzi, doar TU simti a devenit deja de ceva vreme palpabila, dureroasa…perversa. Nu te-a interesat niciodata, nu dai doi bani pe judecata sau soaptele lor intinate, dar nu mai vrei. Vrei doar liniste, dar acest “doar” e asa complicat…reprezinta linistea in termenii TAI.
Ai nevoie de o scanteie, o aschie razleata plecata din acelas trunchi. Ai nevoie ca luni sa fi picat din luna, marti sa fi in Mexic, miercuri in Argentina, joi lene si somn, vineri sa te imbraci in pompier si sa dai buzna intr-o sala de clasa cu doua pahare berzelius, pline cu spirt flambat, sa dai cu ele de pamant si sa fugi, sambata sa dai iama in cluburi imbracat arogant, cu o palarie imbecila pe cap si sa tipi mai tare decat toti iar duminica sa iubesti.
Aceasta “doar liniste”, data de acea simpla scanteie…simplu nu? Ei bine, nu! Esti pe aici de ceva timp, esti deja imbalsamat in alifii, nu crezi in minuni, iar de fiascoul numit Mos Craciun sti de la 5 ani. Iti e frica de singuratate, iti e frica de soare si de stele, de venin si dulceata, de ingerasii de zapada, de maine…Nu mai crezi in nimic si, Dumnezeu ti-e martor, nu ai incredere decat in tine, indiferent de natura problemei sau modalitatea de a o rezolva.
Cu toate astea zambesti, te bucuri, visezi, razi, sari, cazi, alergi, te impiedici, te lovesti, continui…Cu toate astea luminezi orice camera prin simpla prezenta, lasi guri cascate, priviri atintite catre silueta-ti indepartandu-se. Cu toate astea depasesti orice obstacol pe dedesubt, pe deasupra, prin, pe langa, in functie de ce chef ai.
Poti face orice…aproape orice. Nu mai poti da fara sa primesti de 10 ori inapoi, nu poti visa pentru ca nu dormi, nu poti alerga fiind inert, nu poti face salturi…

“Because thats what people do. They leap and hope to God they can fly, because otherwise you just drop like a rock, wondering the whole way down "Why the hell did i jump?" but here i am, falling, and the only one person that makes me feel like i can fly, it’s you.” Hitch

Viata ca arta...

2008-12-03T19:08:00.001+02:00

"Evermore in the world is this marvelous balance of beauty and disgust, magnificence and rats” Ralph Waldo Emerson

Gusta unu sec...

2008-12-03T01:25:00.004+02:00

See I was born
Like a half way neutered pet
I don’t have a matching set
It’s a part of me
That just aint there
Please, don’t stare
Well I’m a gambling man with out two dice
I’m like Uncle Ben with only one grain of rice
Wanna die
end it all, just call it quits
I can’t find a cup that fits
Well I’m a marathon runner with just one leg
I’m a fallopian tube with just one egg
Well I’m a tweedle dee with no tweedle dum
And I’m a Siskel and an Ebert with just one thumb
And I’m a Yo Ho Ho with no bottle of rum
I’m just half a man

Yeah, I’m half a man

Silence

2008-11-15T15:42:00.005+02:00

Rautate. Ciudatenie. Zambet. Amuzament. Inteligenta. Colorism. Nor. Dorinta. Scapatare. Succes. Multumire. Dragoste. Iubire. Tandrete. Delasare. Deplasare. Depersonalizare. Depresurizare. Intrebare. Mirare. Enervare. Suparare. Incertitudine. Degradare. Dizenterie. Noroi - Matase. Crima – Indiferenta. Stress – Indiferenta. Negare – Indiferenta. Uitare – Indiferenta.
Pana data viitoare mes pettites…lasati versurile sa vorbeasca:

Exemple, nu critici...

2008-10-29T21:49:00.005+02:00

In zilele de 2-3 noiembrie 2008 va avea loc o campanie destinata strangerii de fonduri pentru copiii beneficiari ai programelor Fundatiei Inocenti - copii aflati in dificultate, cu sau fara dizabilitati din Bucuresti si Bistrita Nasaud. Pentru mai multe detalii, vizitati http://www.inocenti.org/.

Spectacolul va avea loc in Clubul Downstairs (Calea Floreasca nr. 111) unde veti putea transforma o simpla seara de duminica sau luni intr-o experinta de neuitat luand parte la concerte de muzica rock, folk si stand-up comedy.

Vor urca pe scena artisti consacrati dar si tineri talentati care in cele doua seri vor face front comun in sustinerea acestei actiuni caritabile, incercand sa aduca un zambet pe chipul spectatorilor dar mai ales o frantura de speranta in viitorul acestor copii ce au nevoie de sprijin din partea noastra a tututor.
Programul evenimentelor:

Duminica 2 noiembrie, de la ora 19:00
- Spectacol rock:
Go to Berlin
Hihglight Kenosis
Pol Opus
- Stand-up comedy

Luni 3 noiembrie, de ora 19:00
- Spectacol folk:
Mircea Vintila
Jul Baldovin
Alina Manole
Maria Magdalena Danaila
Ovidiu Mihailescu
Marius Matache
Circa Sapte
Grupul Soapta
Daniel Fat
Ionescu Marius
FlorinRadu Pozneac
Marius Tudose

Failure: when your best just isn't good enough.

2008-10-11T12:30:00.001+03:00

Dragoste pura

2008-08-29T16:18:00.003+03:00

Le vad. Cand apar nu-si pot stapani entuziasmul si imi alearga in intampinare.
Prima e doamna, tecuta prin multe si de obicei rezervata, ma priveste agale pe sub pleoapele tremurande.
Cea de-a doua e domnisoara, intotdeauna ingrijita, asortata, melancolica dar voioasa in prezenta mea. Nu isi poate stapani sentimentele precum cea dintai dar incearca de fiecare data aerul acela misterios ce il observa la prietena ei.
Cea de-a treia, de fiecare data cea dintai ce imi sare in brate, a fost ultima ce s-a lasat cucerita de sarmul meu de netagaduit, o mica salbatica. Un corp atletic ce imi sare in brate in ciuda oricaror eforturi disperate…”Domnisoara, nu-i frumos sa fi asa entuziasta in public!”. Nu-i pasa, nu vede nici in stanga nici in dreapta. A aparut soarele ei!
Pentru ele nu conteaza nimic. Pot veni seara sau dimineata, vesel sau trist, nervos sau bine dispus, beat sau sobru, pentru ele nu conteaza. Niciodata nu cer nimic, singura asteptare e sa le dau intaietate cand intram, nu se supara oricum, totul e perfect. Ma intampina de fiecare data cu acelas entuziasm naucitor. Simt ca nu le merit, dar sunt convins ca daca m-ar auzi ar sari sa ma contrazica. Restul e Can Can…
Cum sa nu le iubesti? Sunt fetitele mele trei, Doris, Puf si Venus, catelusele din fata blocului…

Senzatii

2008-08-28T01:44:00.007+03:00

Mi-e somn. Si fizic de data asta. Un milion de idei se cearta spre a cere întâietate. Nu mai vreau. E loc destul acolo fetelor, împăcaţi-va si convieţuiţi omeneşte. Va rog!
In fiecare zi îmi zic “Destul!”, pentru ca in fiecare seara sa îmi doresc a uita. Hai sa fim sănătoşi. Hai sa trăim după nişte reguli de conduita fizica si morala. Cum ar fi sa pot adormi in jur de orele 23? Un vis, inca un pas spre perfecţiune. Si totuşi ce e perfecţiunea? Nimeni? Rog o definiţie pertinenta! Tot nimeni? Atunci o sa încerc sa o creez prin ochii mei…
Fumez. Primul motiv ce sta in picioare pentru a-mi înşela viciul ar fi dinţii galbeni. Urat. Si totuşi îmi place sa fumez. Ma relaxează, tutunul e prieten de nădejde. Alt motiv? Hm…NU. Rezulta un efort imens si inutil in dorinţa de a mă lăsa…
Beau. Nu suport singurătatea. Trăiesc pentru a socializa si a crea profile psihologice, îmi sunt cobai. Se întâmpla des sa ma adun cu prietenii pentru discuţii, companie, orice poate omora plictiseala unei zile obişnuite. Nu trăiesc printre sfinţi…bem. Alura de om vesel si glumeţ lasă o aura dulce asupra oricărui trecător sporadic ce nimereşte in grupu-mi. Asta ne place…
Nu dorm. Am un program invidiat de multi…petrecăreţi. Singurul impediment ar putea fi nesomnul, sau somnul fără logica. Niciodată nu dorm de obosit, ci pentru ca e deja incredibil de târziu. Sunt obişnuit de mic sa lupt cu oboseala si daca mai deunăzi mă dobora, astăzi nu-i mai dau nici o şansa. Somnul întotdeauna pe fuga da o stare de oboseala, de lehamite. Nu sunt niciodată odihnit si totuşi nu obosesc, orele de somn mi le fac…
Sunt gras. Obişnuit cu viaţa liniştita din liceu, cu interminabilele sesiuni de sala, efort fizic îndelungat si susţinut, nici nu am simţit când au aterizat 30 de kilograme in plus. Odată ce realizezi, începe chinul, in primul rand psihic. Ce mă fac? Îmi e ruşine sa mă dezbrac pe plaja! Vreau tricouri largi sa nu fiu nevoit sa- mi simt formele planturoase luptându-se pentru libertate! Vreau ca prietenii mei sa imi confirma ce nu-i chiar atât de rău, sa ştiu ca mă mint, dar sa fie singura minciuna, tacit acceptata. Urmează sala, urmează cure, după care din nou sala. Cand ajung la 8 pack va anunţ!
Sunt o persoana echilibrata. Excesele apar rar si sunt de scurta durata. De ce sa renunţ la stilul meu? Ce mă poate motiva sa îmi reconsider acţiunile? Sper ca o Ea…deşi circumstanţele actuale mă fac sa mă simt destul de departe de o aşa dulce evadare. Evadare din normalitate. Din normalitatea mea. Voi toţi sunteţi o adunătură de tâmpiţi cu idei preconcepute. Îmi place sa fiu eu, mai mult in fiecare zi. Ma uit in jur si mă iubesc. Ce băiat deştept a făcut mama…Il va înţelege oare si pe el cineva? Versuri va rog...

Somn

2008-08-26T20:17:00.007+03:00

Paradoxul vremurilor noastre în istorie

este ca avem clădiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai puţin;
cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin.

Avem case mai mari dar familii mai mici.
Avem mai multe accesorii dar mai puţin timp;
avem mai multe funcţii dar mai puţină minte,
mai multe cunoştinţe dar mai putină judecată;
mai mulţi experţi si totuşi mai multe probleme,
mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puţin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculam prea obosiţi,
Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor

şi ne rugăm prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.
Am învăţat cum sa ne câştigăm existenţa

dar nu cum sa ne facem o viaţă,
am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

Am ajuns până la lună si înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada,
să facem cunoştinţă cu un vecin.
Am cucerit spaţiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune.

Am curăţat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin.
Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine.
Am învăţat sa ne grăbim dar nu si să aşteptăm.

Am construit mai multe calculatoare

sa deţină mai multe informaţii

sa producă mai multe copii ca niciodată

dar comunicăm din ce în ce mai puţin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri,
Case mai frumoase dar cămine destrămate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,

scutece de unica folosinţa, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte, la moarte.

Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce aceasta scrisoare şi în care poţi decide

fie sa împărtăşeşti acest punct de vedere,

fie să ştergi acest mesaj.

Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

Aminteşte-ţi să spui o vorba buna copilului care te venerează,
pentru ca acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.

Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine
pentru că aceasta este singura comoara pe care o poţi oferi cu inima
şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui "TE IUBESC" partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti,

dar mai ales sa o spui din inimă.
O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea atunci când sunt
sincere.

Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână

şi să preţuieşti acel moment

pentru ca într-o zi

acea persoană nu va mai fi lângă tine.

Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp sa vorbeşti,

fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase

pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei, vă mulţumesc că existaţi.

O. Paler

Melodie de Dragoste

2008-08-14T10:18:00.001+03:00

Numeste-ma demon...

Leapsa: Unii cumpara prosoape, altii sosete. Tu ce manie ai?

2008-08-12T23:44:00.004+03:00

A sosit momentul si pentru o leapsa nu? Ei bine, e complicat. Complicat pentru ca tine de starea de spirit, iar eu trec dintr-una intr-alta destul de des. Evident exista si cateva chestii ce imi trezesc atentia “no matter what”. Asa cum spunea Ana, imi place sa cumpar. Sa ma bucur o zi doua de jucaria noua, dupa care…o iau de la capat.

Sa vedem deci: tutun, tricouri cu mesaje, mancare sanatoasa si vise (dar imi permit rar). Ce ma costa totusi cel mai mult si evident imi da cea mai mare satisfactie sunt facturile. Jur ca nu pot trai fara ele, fiind mai mult manie decat un hobby.

Nu am prieteni in blogosfera, asa ca ramura asta se termina aici.

Portret 4

2008-08-06T15:56:00.004+03:00

Ar trebui sa fac un portret. De fapt ce poate reprezenta un portret? Proiectia reala a anumitor evenimente sau a imaginatiei fara de margini?

Un portret...Al tau, asa cum te vad uneori si cum mi te imaginez in fiecare zi? Al meu, asa cum ma vad, asa cum sunt acum...langa tine? Sau al nostru?

Portretul asta e de fapt o fresca pe un perete antic, un desen batut de vant si ploi, o pictura de sentimente in culori si iubire in forme.
In portretul nostru exista un loc pentru orice si de fapt, pentru nimic in afara de noi. Un coltisor pentru necazuri, unul pentru zambetul nevinovat, un altul numai pentru noi doi, unul pentru fiecare in parte, un coltisor pentru orice.

Tu, prin ochii mei, iei forma unui zeu, acoperit doar de un mic peticel alb ce face nota discordanta cu nuanta pielii tale. Mananci fistic pentru ca iti place. Si McDonalds. Ai in dreapta un pahar, dar nu cu ambrozie, ci cu Nestea de piersici sau Cola. Stai ghemuit langa canapea pe un sac si ai in brate MacBook-ul, de altfel nelipsit vreodata.
Degetele curg pe taste incercand stangaci sa tina o tigara, fruntea ba ti se incrunta, ba e senina, ochii ti-i strangi, iti vad dintii...zambesti.

Eu, in spatele tau, pe canapea. Te mangai, te alint, te sarut. In desen am parul lung, chiar daca in realitate nu e asa, si incetisor te gadil cu el pe sira spinarii. Te arcuiesti. Pe canapea, langa mine am o carte inceputa, o cana de cafea si pachetul de tigari.
Ce mai avem? Tot si Nimic. Doar noi si restul. E de-ajuns.

E portretul nostru, linistit, acasa...

Pain

2008-08-06T15:28:00.002+03:00

Din ciclul "Daca te simti implinit nu te ingrijora, va trece!".

Vis

2008-08-01T00:06:00.004+03:00

Trebuie sa imi iau o plasma. A…si sa imi schimb patul si daca tot am ajuns aici si biroul pare nepotrivit. Ochii imi zboara pe fereastra doar pentru o secunda, indeajuns pentru a-mi schimba lumea. Ma asez pe ce gasesc mai aproape (abia tarziu realizez ca e o masuta de cafea) si privesc intr-un punct incapabil sa clipesc, cu mintea perfect goala si creierul neted. Am uitat planurile ce mi le ticluisem de mai bine de o luna. Clipesc si sangele reincepe sa circule. Nu ma pot misca dar macar gandesc. Si o fac prost. Nu imi trebuie nimic. Am nevoie doar de ea. Ce tampit sunt sa ma mint atata amar de vreme. Zambesc amar si incerc sa ma misc dar inca nu reusesc.

Ma trezesc zdruncinat din abisul gandurilor de un angajat zelos ce si-a simtit postul amenintat de greutatea mea aruncata asupra masutei de cafea. Imi canalizez fortele spre a ajunge la un fotoliu si ma pravalesc.

Mainile mele se plimba incet pe tesatura fina a fotoliului in timp ce privirea e ratacita in gol. Ce material fin, ce naiba o fi? Asa e si pielea ei… La cine te gandesti cretinule? Zambet. Nu conteaza. La ea.

Ii vad in fiecare zi silueta, de fiecare data din spate, in penumbra. E goala si ii pot vedea si ii pot vedea o parte din sanul stang. Imainea asta de un alb-negru atat de colorat imi desfunda simturile si imi revin, de fiecare data cu acelas gust amar. Cine esti? Cine crezi ca esti sa te joci asa cu mine? Tac. Liniste. Sa ma ierti. Vreau sa te vad si maine. Stii bine ca sunt doar un sarman muritor ce ma caracterizez prin greselile-mi.

Sta intinsa pe pat cu fata in jos. Intr-un cot, langa ea, avid de frumos, ma regasesc contemplativ. Plimb varfurile degetelor pe curbele acelea ametitoare si nu ma mai satur. Imi aprin tigara, iubesc sa fac asta cand am psihicul la ananghie. Cat timp fumez ma multumesc doar sa pivesc iar tu ma privesti nedumerita. Iti placea stiu, reluam, lasa-ma sa fumez. Zambesc. Cat de mult imi place sa visez. Arunc tigara fumata pe jumatate si incep sa te acopar cu sarutari. Ma pierd si ma pravalesc langa tine, parca fara puls. Sunt pur si simplu depasit de situatie. Sunt fericit ca sunt fericit si ma cufund ca intr-un ocean in starea letargica ce m-a cuprins. Privesc siderat tavanul, ingropat sub un munte de egoism. Acum vreau sa diger momentul, nu te misca, nu respira nici nu clipi macar.

Te plictisesti si te sui peste mine cu o nerabdare copilareasca, intr-o imbratisare patimasa. Nici nu imi vine sa ma mai gandesc la problemele pamantesti. Razi si ma musti de buza de jos. Se lasa ceata.

Ma uit in jur si nu inteleg. Ma uit la ceas si am stat mai bine de doua ore pe un fotoliu intr-un magazin. Ies incet, tacut si ma pierd in intuneric. Mi-a placut masuta aia de cafea,luna viitoare mi-o iau.

Portret 3

2008-07-31T03:25:00.003+03:00

Asta m-a invatat el. Sa-mi incetez existenta de verb. Mi-a aratat frumusetea subiectului intr-o propozitie. Sa nu mai strig la vreme rea ‘’Ploua!’’, ci simplu ‘’Ploaie.’’ Sa nu exclam, doar sa pun punct. O sa va nenorocesc cu repetitiile. Dar ‘’Ploua!’’ este apasare. ‘’Ploaie.’’ este deja o stare de care am invatat sa ne bucuram impreuna, ascunsi in camere de hotel, cufundati in muzica noastra ascultata pe sosea, ferecati in bistrouri, unde alegem mereu o masa la fereastra si ne ascundem dupa perdeua de stropi. La fel, ‘’Zambeste!’’ a devenit ‘’Zambet.’’ Am renuntat la verbe pentru ca de cand a aparut el am invatat sa nu ma grabesc nicaieri. Am devenit femeia pe care o bucura substantivele: asternut, pleoape, buze, coapse, miros, respiratie, placere. Vezi?!? V-am descris viata nostra doar din substantive. Abia acum stiu ca invers e imposibil. Un substantiv nu-l poti descrie printr-un sirag de verbe. N-o sa-i multumesc pentru ca si-o va lua in cap, insa de cand a aparut el mi-am dat seama ca sensul in care alergam eu singura, ca o nebuna, era de fapt contrasensul. E profesorul meu de viata simpla. Am aflat de la el cum sa-ti desenezi trairile in tuse putine. Am incetat sa-mi gandesc trecerea in somptuozitati baroce. Acum, privindu-ma in oglinda, vad un crochiu incropit de un artist de pe malul Senei. Nu-mi mai complic viata cu locutiuni. O camasa barbateasca alba, de in, pusa pe trupul meu firav de femeie are efectul celui mai migalos make up. O dimineata in care pasesc cu talpila goale, infofolita in halatul de baie si ciufulita dupa somn, pe terasa pensiunii unde isi fumeaza el tigara valoreaza cat o cina romantica de trei stele Michelin, in golf, la El Bulli. Inca o chestie pe care n-o stiam despre mine pana sa apara el. Am glezne frumoase, asa mi-a spus. Si prefera sa-mi las mereu la vedere degetele de la picioare decat sa le maschez in Jimmy Choo.

Portret 2

2008-07-31T03:24:00.003+03:00

Unde esti? Da-mi voie sa intru! Lasa-ma sa te privesc in ochi si sa ma pierd. Sa nu-mi gasesc cuvintele si sa te strang langa vuietul inimii mele. Cearta-mi gelozia si atitudinea exagerat de parinteasca. Fa-ma sa-mi pierd sirul gandurilor si impietreste-ma cu privirea. Fi Medusa mea si hai sa il zamislim pe Pegas cu imbinarea armonioasa a gandurilor noastre tumultuase. Fa-ma fericit fiind fericita, chiar daca asta ar inseamna absenta mea fizica. Plictiseste-te de mine si fugi cu cei ce-ti sunt prieteni, pentru a te intoarce si a ma iubi mai mult. Fa-ma sa ma pot lipsi de drogurile burlaciei si de nevoia de a-mi avea prietenii aproape. Fa-i sa te iubeasca, chiar daca nu te plac, doar pentru stralucirea ochilor mei cand sunt langa tine si de goliciunea lor atunci cand esti departe. Fa-ma sa ma intorc cu spatele cand simt lacrimi de fericire napadindu-mi ochii, spre a-mi pastra nepatata vanitatea tipic barbateasca. Razi zgomotos cand, evident, ma simti si acopera-ma cu sarutari parintesti, continuand sa fi vizibil amuzata si ranindu-mi orgoliul de care oricum nu-mi mai pasa. Schimba-mi prioritatile si fi nucleul meu, sa iubesc a ma lasa condus, a ma supune dorintelor tale precum pravoslavnicul idolului sau. Fa pasi gresiti si te voi da jos de pe piedestal, moment in care ma vei iubi mai mult. Nu ti-ai dorit o otreapa. Zambesti. Iti placea acolo sus, dar parca fericirea e amplificata in habitaclul muritorilor de rand.

Imi spui ca iti plac umerii mei cand sunt deasupra ta. Imi explici cum mi se schimba privirea, cum ma transform intr-un animal infometat si stapan si cum asta iti infunda sinusurile si lacrimile iti inunda necontrolat ochii. Gleznele mele de domnisoara inca nepatata, mainile mele mari. Rad in hohote. Imi spui ca mori dupa zambetul meu iar asta ma face sa ma inrosesc. Amutesc. Te sorb din priviri si nu inteleg cum e posibil sa iti placa ceva la mine. Plang de fericire. Ii deplang pe cei ce nu-si recunosc slabiciunile si mai ales pe cei ce nu mai pot varsa lacrimi. Ma iei in brate matern. Nu iubito, nu sunt trist. Sunt atat de fericit incat ochii mi se infunda in cap, par eviscerat, diform. Am nevoie de momente de singuratate. Merit fericirea asta. Zambesc. Iti multumesc pentru ca m-ai asteptat. Iti multumesc o tie ce imi respecti momentele de ratacire. Iesirile-mi necontrolate si absurde ma fac sa-mi fie sila de mine si sa te privesc vinovat. Imi zambesti fara echivoc si stiu ca esti a mea.

Stam goi in bungalou si luna se revarsa in mare refractandu-se pe trupul tau subtire. Fumez incet o interminabila tigara sorbind din priviri curbele tale armonioase. Inchid ochii si fumul imi inunda fata. Nu mai sunt in stare sa il arunc, il las sa mi se urce de-a lungul fetei si visez. Deschid repede ochii speriat. Nu-I un vis. Ma ridic grabit zambind si te cuprind in brate pe de-a-ntregul. Asa vreau sa se termine tot. As fi fericit si daca s-ar termina acum, aici. As mai fi in stare doar sa zambesc si sa multumesc in gand, cu lacrimile innodandu-mi-se in barba. Asa imi imaginez sfarsitul. Sunt doar un sarman visator.

Ma privesti melancolica intr-o tacere evisceranta. Au trecut secunde, minute, ore, poate zile? Rupi tacerea spunand o prostioara amuzanta si radem ca doi copii fara griji, continuand prin a divaga pe diverse teme, ca doi oameni beti. Beti de fericire. Nu ma intereseaza daca maine dispari. Nu ma intereseaza daca esti o himera. Momentul asta va ramane gravat pe retina si scrijelit in sufletul meu pentru eternitate.

Am mai trait asta. E de fiecare data mai puternica. Acum e naucitoare. Sunt ca un boxeur prins pe picior gresit, incasand o valtoare de pumni, fericit ca ma aflu in locul potrivit. Aici e locul meu. Langa tine. Cine esti?

Portret 1

2008-07-31T02:52:00.004+03:00

Daca n-as visa aş muri iar dacă n-aş îndrăzni să visez ce rost ar mai avea să trăiesc?

Perfecţiunea e ceva relativ şi mereu am simţit că atunci când iubirea învăluie doi oameni relaţia devine perfecta. Suişurile şi coborâşurile o fac perfectă, certurile şi sărutările, serile în care adormi zâmbind, dimineţile în care te trezeşti mângâiat .... (pfuuuu sunteţi nebuni că m-aţi pus să scriu despre asta)

Atunci când închid ochii, el vreau să mă înconjoare cu fiinţa şi aura lui, apoi deschid ochii şi tot nu văd nimic în afară de el, atunci ştiu că îl iubesc.

Ştiţi ce vreau ... vreau iubirea aia necondiţionată,iubirea în forma ei pură, iubirea fără limite, vreau să cred că încă exista iubirea aia care să depăşească toate barierele, clasele sociale, vârsta, părerile altora, să fi doar tu şi el să nu simţi zilele care trec, verile, iernile, să nu vrei să te trezeşti din vis. Ce altceva mai vreau ... vreau să dansez in pielea goală, să râd cu gura până la urechi să nu găsesc nimic banal într-o plimbare prin parc, vreau să simt toate lucrurile mărunte ca şi cum ar fi cele mai importante.

Mă întreb cum e mai bine să ne trăim prezentul făcând planuri de viitor sau să-l trăim ca şi cum viitorul nu ar exista? Tot felul de noţiuni ambigue care ne limitează şi cel mai mult mă enervează, trebuie: trebuie să dormim, trebuie să muncim, trebuie să ne maturizam, trebuie să ne căsătorim, nu-l mai suport pe trebuie !!!!

Îmi doresc câteodată să pot opri lupta care se da în sufletul meu între ce am crezut că înseamnă viaţa şi ce este de fapt. Lupta de a nu-mi părăsi principiile şi sentimentele, lupta de a mă păstra aşa ... mult prea sensibilă pentru lumea care mă înconjoară. Şi simt că pierd toată bătălia asta, pierd cu fiecare zi care trece câte ceva din mine...

Nu mai înţeleg nimic ... din viaţă ...din mine ...

Să pot să mai sper la jumătatea perfecta? Mereu am crezut că undeva prin lume există pentru fiecare acea persoană specială care-ţi este unica pereche potrivită pentru tine, cel mai bun prieten al tău, confidentul tău, partenerul de viaţa, cel care să reprezinte totul.

Mă sperie gândul că n-am să-l întâlnesc niciodată deşi el există acolo undeva, mă sperie gândul că sufletul meu nu o să fie împlinit în totalitate, mă sperie gândul că mă voi complace şi că o să mă mint singură că e alegerea potrivită.

Mă declar neputincioasă în faţa acestui gând. Şi pun punct aici că mă certă R că am pierdut simţul realităţii şi cred că are dreptate.

P.S: Şi pe lângă toate acestea fizic v-am spus de 1000 de ori cum îl vreau !!! :):):)