joi, 31 iulie 2008

Portret 3


Asta m-a invatat el. Sa-mi incetez existenta de verb. Mi-a aratat frumusetea subiectului intr-o propozitie. Sa nu mai strig la vreme rea ‘’Ploua!’’, ci simplu ‘’Ploaie.’’ Sa nu exclam, doar sa pun punct. O sa va nenorocesc cu repetitiile. Dar ‘’Ploua!’’ este apasare. ‘’Ploaie.’’ este deja o stare de care am invatat sa ne bucuram impreuna, ascunsi in camere de hotel, cufundati in muzica noastra ascultata pe sosea, ferecati in bistrouri, unde alegem mereu o masa la fereastra si ne ascundem dupa perdeua de stropi. La fel, ‘’Zambeste!’’ a devenit ‘’Zambet.’’ Am renuntat la verbe pentru ca de cand a aparut el am invatat sa nu ma grabesc nicaieri. Am devenit femeia pe care o bucura substantivele: asternut, pleoape, buze, coapse, miros, respiratie, placere. Vezi?!? V-am descris viata nostra doar din substantive. Abia acum stiu ca invers e imposibil. Un substantiv nu-l poti descrie printr-un sirag de verbe. N-o sa-i multumesc pentru ca si-o va lua in cap, insa de cand a aparut el mi-am dat seama ca sensul in care alergam eu singura, ca o nebuna, era de fapt contrasensul. E profesorul meu de viata simpla. Am aflat de la el cum sa-ti desenezi trairile in tuse putine. Am incetat sa-mi gandesc trecerea in somptuozitati baroce. Acum, privindu-ma in oglinda, vad un crochiu incropit de un artist de pe malul Senei. Nu-mi mai complic viata cu locutiuni. O camasa barbateasca alba, de in, pusa pe trupul meu firav de femeie are efectul celui mai migalos make up. O dimineata in care pasesc cu talpila goale, infofolita in halatul de baie si ciufulita dupa somn, pe terasa pensiunii unde isi fumeaza el tigara valoreaza cat o cina romantica de trei stele Michelin, in golf, la El Bulli. Inca o chestie pe care n-o stiam despre mine pana sa apara el. Am glezne frumoase, asa mi-a spus. Si prefera sa-mi las mereu la vedere degetele de la picioare decat sa le maschez in Jimmy Choo.

Portret 2


Unde esti? Da-mi voie sa intru! Lasa-ma sa te privesc in ochi si sa ma pierd. Sa nu-mi gasesc cuvintele si sa te strang langa vuietul inimii mele. Cearta-mi gelozia si atitudinea exagerat de parinteasca. Fa-ma sa-mi pierd sirul gandurilor si impietreste-ma cu privirea. Fi Medusa mea si hai sa il zamislim pe Pegas cu imbinarea armonioasa a gandurilor noastre tumultuase. Fa-ma fericit fiind fericita, chiar daca asta ar inseamna absenta mea fizica. Plictiseste-te de mine si fugi cu cei ce-ti sunt prieteni, pentru a te intoarce si a ma iubi mai mult. Fa-ma sa ma pot lipsi de drogurile burlaciei si de nevoia de a-mi avea prietenii aproape. Fa-i sa te iubeasca, chiar daca nu te plac, doar pentru stralucirea ochilor mei cand sunt langa tine si de goliciunea lor atunci cand esti departe. Fa-ma sa ma intorc cu spatele cand simt lacrimi de fericire napadindu-mi ochii, spre a-mi pastra nepatata vanitatea tipic barbateasca. Razi zgomotos cand, evident, ma simti si acopera-ma cu sarutari parintesti, continuand sa fi vizibil amuzata si ranindu-mi orgoliul de care oricum nu-mi mai pasa. Schimba-mi prioritatile si fi nucleul meu, sa iubesc a ma lasa condus, a ma supune dorintelor tale precum pravoslavnicul idolului sau. Fa pasi gresiti si te voi da jos de pe piedestal, moment in care ma vei iubi mai mult. Nu ti-ai dorit o otreapa. Zambesti. Iti placea acolo sus, dar parca fericirea e amplificata in habitaclul muritorilor de rand.

Imi spui ca iti plac umerii mei cand sunt deasupra ta. Imi explici cum mi se schimba privirea, cum ma transform intr-un animal infometat si stapan si cum asta iti infunda sinusurile si lacrimile iti inunda necontrolat ochii. Gleznele mele de domnisoara inca nepatata, mainile mele mari. Rad in hohote. Imi spui ca mori dupa zambetul meu iar asta ma face sa ma inrosesc. Amutesc. Te sorb din priviri si nu inteleg cum e posibil sa iti placa ceva la mine. Plang de fericire. Ii deplang pe cei ce nu-si recunosc slabiciunile si mai ales pe cei ce nu mai pot varsa lacrimi. Ma iei in brate matern. Nu iubito, nu sunt trist. Sunt atat de fericit incat ochii mi se infunda in cap, par eviscerat, diform. Am nevoie de momente de singuratate. Merit fericirea asta. Zambesc. Iti multumesc pentru ca m-ai asteptat. Iti multumesc o tie ce imi respecti momentele de ratacire. Iesirile-mi necontrolate si absurde ma fac sa-mi fie sila de mine si sa te privesc vinovat. Imi zambesti fara echivoc si stiu ca esti a mea.

Stam goi in bungalou si luna se revarsa in mare refractandu-se pe trupul tau subtire. Fumez incet o interminabila tigara sorbind din priviri curbele tale armonioase. Inchid ochii si fumul imi inunda fata. Nu mai sunt in stare sa il arunc, il las sa mi se urce de-a lungul fetei si visez. Deschid repede ochii speriat. Nu-I un vis. Ma ridic grabit zambind si te cuprind in brate pe de-a-ntregul. Asa vreau sa se termine tot. As fi fericit si daca s-ar termina acum, aici. As mai fi in stare doar sa zambesc si sa multumesc in gand, cu lacrimile innodandu-mi-se in barba. Asa imi imaginez sfarsitul. Sunt doar un sarman visator.

Ma privesti melancolica intr-o tacere evisceranta. Au trecut secunde, minute, ore, poate zile? Rupi tacerea spunand o prostioara amuzanta si radem ca doi copii fara griji, continuand prin a divaga pe diverse teme, ca doi oameni beti. Beti de fericire. Nu ma intereseaza daca maine dispari. Nu ma intereseaza daca esti o himera. Momentul asta va ramane gravat pe retina si scrijelit in sufletul meu pentru eternitate.

Am mai trait asta. E de fiecare data mai puternica. Acum e naucitoare. Sunt ca un boxeur prins pe picior gresit, incasand o valtoare de pumni, fericit ca ma aflu in locul potrivit. Aici e locul meu. Langa tine. Cine esti?

Portret 1


Daca n-as visa aş muri iar dacă n-aş îndrăzni să visez ce rost ar mai avea să trăiesc?

Perfecţiunea e ceva relativ şi mereu am simţit că atunci când iubirea învăluie doi oameni relaţia devine perfecta. Suişurile şi coborâşurile o fac perfectă, certurile şi sărutările, serile în care adormi zâmbind, dimineţile în care te trezeşti mângâiat .... (pfuuuu sunteţi nebuni că m-aţi pus să scriu despre asta)

Atunci când închid ochii, el vreau să mă înconjoare cu fiinţa şi aura lui, apoi deschid ochii şi tot nu văd nimic în afară de el, atunci ştiu că îl iubesc.

Ştiţi ce vreau ... vreau iubirea aia necondiţionată,iubirea în forma ei pură, iubirea fără limite, vreau să cred că încă exista iubirea aia care să depăşească toate barierele, clasele sociale, vârsta, părerile altora, să fi doar tu şi el să nu simţi zilele care trec, verile, iernile, să nu vrei să te trezeşti din vis. Ce altceva mai vreau ... vreau să dansez in pielea goală, să râd cu gura până la urechi să nu găsesc nimic banal într-o plimbare prin parc, vreau să simt toate lucrurile mărunte ca şi cum ar fi cele mai importante.

Mă întreb cum e mai bine să ne trăim prezentul făcând planuri de viitor sau să-l trăim ca şi cum viitorul nu ar exista? Tot felul de noţiuni ambigue care ne limitează şi cel mai mult mă enervează, trebuie: trebuie să dormim, trebuie să muncim, trebuie să ne maturizam, trebuie să ne căsătorim, nu-l mai suport pe trebuie !!!!

Îmi doresc câteodată să pot opri lupta care se da în sufletul meu între ce am crezut că înseamnă viaţa şi ce este de fapt. Lupta de a nu-mi părăsi principiile şi sentimentele, lupta de a mă păstra aşa ... mult prea sensibilă pentru lumea care mă înconjoară. Şi simt că pierd toată bătălia asta, pierd cu fiecare zi care trece câte ceva din mine...

Nu mai înţeleg nimic ... din viaţă ...din mine ...

Să pot să mai sper la jumătatea perfecta? Mereu am crezut că undeva prin lume există pentru fiecare acea persoană specială care-ţi este unica pereche potrivită pentru tine, cel mai bun prieten al tău, confidentul tău, partenerul de viaţa, cel care să reprezinte totul.

Mă sperie gândul că n-am să-l întâlnesc niciodată deşi el există acolo undeva, mă sperie gândul că sufletul meu nu o să fie împlinit în totalitate, mă sperie gândul că mă voi complace şi că o să mă mint singură că e alegerea potrivită.

Mă declar neputincioasă în faţa acestui gând. Şi pun punct aici că mă certă R că am pierdut simţul realităţii şi cred că are dreptate.

P.S: Şi pe lângă toate acestea fizic v-am spus de 1000 de ori cum îl vreau !!! :):):)