Unde esti? Da-mi voie sa intru! Lasa-ma sa te privesc in ochi si sa ma pierd. Sa nu-mi gasesc cuvintele si sa te strang langa vuietul inimii mele. Cearta-mi gelozia si atitudinea exagerat de parinteasca. Fa-ma sa-mi pierd sirul gandurilor si impietreste-ma cu privirea. Fi Medusa mea si hai sa il zamislim pe Pegas cu imbinarea armonioasa a gandurilor noastre tumultuase. Fa-ma fericit fiind fericita, chiar daca asta ar inseamna absenta mea fizica. Plictiseste-te de mine si fugi cu cei ce-ti sunt prieteni, pentru a te intoarce si a ma iubi mai mult. Fa-ma sa ma pot lipsi de drogurile burlaciei si de nevoia de a-mi avea prietenii aproape. Fa-i sa te iubeasca, chiar daca nu te plac, doar pentru stralucirea ochilor mei cand sunt langa tine si de goliciunea lor atunci cand esti departe. Fa-ma sa ma intorc cu spatele cand simt lacrimi de fericire napadindu-mi ochii, spre a-mi pastra nepatata vanitatea tipic barbateasca. Razi zgomotos cand, evident, ma simti si acopera-ma cu sarutari parintesti, continuand sa fi vizibil amuzata si ranindu-mi orgoliul de care oricum nu-mi mai pasa. Schimba-mi prioritatile si fi nucleul meu, sa iubesc a ma lasa condus, a ma supune dorintelor tale precum pravoslavnicul idolului sau. Fa pasi gresiti si te voi da jos de pe piedestal, moment in care ma vei iubi mai mult. Nu ti-ai dorit o otreapa. Zambesti. Iti placea acolo sus, dar parca fericirea e amplificata in habitaclul muritorilor de rand.
Imi spui ca iti plac umerii mei cand sunt deasupra ta. Imi explici cum mi se schimba privirea, cum ma transform intr-un animal infometat si stapan si cum asta iti infunda sinusurile si lacrimile iti inunda necontrolat ochii. Gleznele mele de domnisoara inca nepatata, mainile mele mari. Rad in hohote. Imi spui ca mori dupa zambetul meu iar asta ma face sa ma inrosesc. Amutesc. Te sorb din priviri si nu inteleg cum e posibil sa iti placa ceva la mine. Plang de fericire. Ii deplang pe cei ce nu-si recunosc slabiciunile si mai ales pe cei ce nu mai pot varsa lacrimi. Ma iei in brate matern. Nu iubito, nu sunt trist. Sunt atat de fericit incat ochii mi se infunda in cap, par eviscerat, diform. Am nevoie de momente de singuratate. Merit fericirea asta. Zambesc. Iti multumesc pentru ca m-ai asteptat. Iti multumesc o tie ce imi respecti momentele de ratacire. Iesirile-mi necontrolate si absurde ma fac sa-mi fie sila de mine si sa te privesc vinovat. Imi zambesti fara echivoc si stiu ca esti a mea.
Stam goi in bungalou si luna se revarsa in mare refractandu-se pe trupul tau subtire. Fumez incet o interminabila tigara sorbind din priviri curbele tale armonioase. Inchid ochii si fumul imi inunda fata. Nu mai sunt in stare sa il arunc, il las sa mi se urce de-a lungul fetei si visez. Deschid repede ochii speriat. Nu-I un vis. Ma ridic grabit zambind si te cuprind in brate pe de-a-ntregul. Asa vreau sa se termine tot. As fi fericit si daca s-ar termina acum, aici. As mai fi in stare doar sa zambesc si sa multumesc in gand, cu lacrimile innodandu-mi-se in barba. Asa imi imaginez sfarsitul. Sunt doar un sarman visator.
Ma privesti melancolica intr-o tacere evisceranta. Au trecut secunde, minute, ore, poate zile? Rupi tacerea spunand o prostioara amuzanta si radem ca doi copii fara griji, continuand prin a divaga pe diverse teme, ca doi oameni beti. Beti de fericire. Nu ma intereseaza daca maine dispari. Nu ma intereseaza daca esti o himera. Momentul asta va ramane gravat pe retina si scrijelit in sufletul meu pentru eternitate.
Am mai trait asta. E de fiecare data mai puternica. Acum e naucitoare. Sunt ca un boxeur prins pe picior gresit, incasand o valtoare de pumni, fericit ca ma aflu in locul potrivit. Aici e locul meu. Langa tine. Cine esti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu