Dragoste pura

Le vad. Cand apar nu-si pot stapani entuziasmul si imi alearga in intampinare.
Prima e doamna, tecuta prin multe si de obicei rezervata, ma priveste agale pe sub pleoapele tremurande.
Cea de-a doua e domnisoara, intotdeauna ingrijita, asortata, melancolica dar voioasa in prezenta mea. Nu isi poate stapani sentimentele precum cea dintai dar incearca de fiecare data aerul acela misterios ce il observa la prietena ei.
Cea de-a treia, de fiecare data cea dintai ce imi sare in brate, a fost ultima ce s-a lasat cucerita de sarmul meu de netagaduit, o mica salbatica. Un corp atletic ce imi sare in brate in ciuda oricaror eforturi disperate…”Domnisoara, nu-i frumos sa fi asa entuziasta in public!”. Nu-i pasa, nu vede nici in stanga nici in dreapta. A aparut soarele ei!
Pentru ele nu conteaza nimic. Pot veni seara sau dimineata, vesel sau trist, nervos sau bine dispus, beat sau sobru, pentru ele nu conteaza. Niciodata nu cer nimic, singura asteptare e sa le dau intaietate cand intram, nu se supara oricum, totul e perfect. Ma intampina de fiecare data cu acelas entuziasm naucitor. Simt ca nu le merit, dar sunt convins ca daca m-ar auzi ar sari sa ma contrazica. Restul e Can Can…
Cum sa nu le iubesti? Sunt fetitele mele trei, Doris, Puf si Venus, catelusele din fata blocului…