Vis

Trebuie sa imi iau o plasma. A…si sa imi schimb patul si daca tot am ajuns aici si biroul pare nepotrivit. Ochii imi zboara pe fereastra doar pentru o secunda, indeajuns pentru a-mi schimba lumea. Ma asez pe ce gasesc mai aproape (abia tarziu realizez ca e o masuta de cafea) si privesc intr-un punct incapabil sa clipesc, cu mintea perfect goala si creierul neted. Am uitat planurile ce mi le ticluisem de mai bine de o luna. Clipesc si sangele reincepe sa circule. Nu ma pot misca dar macar gandesc. Si o fac prost. Nu imi trebuie nimic. Am nevoie doar de ea. Ce tampit sunt sa ma mint atata amar de vreme. Zambesc amar si incerc sa ma misc dar inca nu reusesc.

Ma trezesc zdruncinat din abisul gandurilor de un angajat zelos ce si-a simtit postul amenintat de greutatea mea aruncata asupra masutei de cafea. Imi canalizez fortele spre a ajunge la un fotoliu si ma pravalesc.

Mainile mele se plimba incet pe tesatura fina a fotoliului in timp ce privirea e ratacita in gol. Ce material fin, ce naiba o fi? Asa e si pielea ei… La cine te gandesti cretinule? Zambet. Nu conteaza. La ea.

Ii vad in fiecare zi silueta, de fiecare data din spate, in penumbra. E goala si ii pot vedea si ii pot vedea o parte din sanul stang. Imainea asta de un alb-negru atat de colorat imi desfunda simturile si imi revin, de fiecare data cu acelas gust amar. Cine esti? Cine crezi ca esti sa te joci asa cu mine? Tac. Liniste. Sa ma ierti. Vreau sa te vad si maine. Stii bine ca sunt doar un sarman muritor ce ma caracterizez prin greselile-mi.

Sta intinsa pe pat cu fata in jos. Intr-un cot, langa ea, avid de frumos, ma regasesc contemplativ. Plimb varfurile degetelor pe curbele acelea ametitoare si nu ma mai satur. Imi aprin tigara, iubesc sa fac asta cand am psihicul la ananghie. Cat timp fumez ma multumesc doar sa pivesc iar tu ma privesti nedumerita. Iti placea stiu, reluam, lasa-ma sa fumez. Zambesc. Cat de mult imi place sa visez. Arunc tigara fumata pe jumatate si incep sa te acopar cu sarutari. Ma pierd si ma pravalesc langa tine, parca fara puls. Sunt pur si simplu depasit de situatie. Sunt fericit ca sunt fericit si ma cufund ca intr-un ocean in starea letargica ce m-a cuprins. Privesc siderat tavanul, ingropat sub un munte de egoism. Acum vreau sa diger momentul, nu te misca, nu respira nici nu clipi macar.

Te plictisesti si te sui peste mine cu o nerabdare copilareasca, intr-o imbratisare patimasa. Nici nu imi vine sa ma mai gandesc la problemele pamantesti. Razi si ma musti de buza de jos. Se lasa ceata.

Ma uit in jur si nu inteleg. Ma uit la ceas si am stat mai bine de doua ore pe un fotoliu intr-un magazin. Ies incet, tacut si ma pierd in intuneric. Mi-a placut masuta aia de cafea,luna viitoare mi-o iau.